Consilierea psihologică este o formă de ajutor specializat din partea unei persoane calificate (psiholog sau psihoterapeut). În cadrul ei specialistul şi pacientul stabilesc o alianţă terapeutică de lucru care treptat va conduce la dispariţia simptomelor şi la modificarea comportamentului. Iar în final va induce clientului o stare de bine pe termen lung.
O mare parte dintre persoanele care solicită ajutor au necesitatea de fi ascultate. Iar psihoterapeutul este specialistul care nu numai că te ascultă, dar te şi ajută să găseşti soluţii pentru problemele cu care te confrunţi. Apoi, oamenii vin în terapie pentru a se debarasa de ceea ce îi deranjează – emoţii negative, comportamente inadecvate, reacţii dureroase, gânduri şi idei obsesive. Iar a ne schimba propriul caracter poate fi extrem de dificil. E nevoie, deci, de motivaţie şi de un adevărat efort mental şi intelectual.
Cum decurge consilierea ?
Cu o durată scurtă, medie sau îndelungată, consilierea tratează afecţiunile psihologice prin intermediul cuvântului. Pacientului i se propune să vorbească liber despre tot ce îl deranjează, fără a cenzura sau a alege ideile şi cuvintele. Psihoterapia poate fi de mare ajutor în situaţii precum: pierderea stimei de sine, devalorizare, anxietate, atacuri de panica, claustrofobie, depresie, traume psihologice, separare sau divorţ, retragere din viata sociala, rezistentă redusă la stres, pierderea unei persoane dragi. In cadrul ei pacientul face asociaţii libere, îşi analizează visele, reacţiile, lapsus-urile, actele ratate etc. El are libertatea absolută de a vorbi tot ce îi trece prin minte.
Cine solicită ajutor ?
Persoanele mature care solicită consiliere sau vor să urmeze o psihoterapie o fac din mai multe cauze. Cel mai frecvent apelează la psiholog pentru că se simt nefericite, neîmplinite, au speranţele spulberate sau pentru că suferă de diverse afecţiuni psihosomatice. În procesul psihoterapiei oamenii învaţă să-şi înţeleagă şi să-şi accepte atât emoţiile proprii cât şi pe ale celor din jur. Treptat simptomele lor dispar, ei dobândesc o rezistenţă mai mare la tensiunile cotidiene. Totodată reuşesc să elaboreze diverse strategii de control ale stresului. Aceasta le schimbă cu adevărat viaţa. Pentru că, se ştie, eşti fericit atunci când poţi să te adaptezi şi la viaţa de zi cu zi.
Adolescenţii sunt încurajaţi să consulte un psiholog de către părinţi, profesori, prieteni. Sau îl caută şi din proprie iniţiativă. Problemele pubertăţii şi dezechilibrul hormonal îi aruncă în situaţii-limită când ei se confruntă cu cea mai adevărată depresie. Tinerii sunt debusolaţi de crizele de identitate, de noianul de responsabilităţi cărora nu le mai fac faţă. Despărţirea de copilărie poate fi nu numai dureroasă, ci de-a dreptul insuportabila. Un tânăr fie se închide în sine, fie se răzvrăteşte împotriva tuturor. El intra în conflict cu profesorii, cu părinţii, cu sine, cu toata lumea.
Terapia individuală cu adolescenţii are ca scop acceptarea propriei identităţi, cristalizarea personalităţii, îmbunătăţirea relaţiilor cu semenii, stabilirea unor limite de conduită, recunoaşterea şi însuşirea tehnicilor de negociere, identificarea unor priorităţi pe scara de valori.
Copiii sunt aduşi la psiholog atunci când părinţii şi-au epuizat toate metodele de educaţie. Adică când „s-a umplut „paharul răbdării”. „Nu ne mai recunoaştem copilul”, spun dânşii, alarmaţi de comportamentul lui. Pentru ca acesta devine tot mai agresiv sau tot mai abătut, e mai trist şi nu se mai joacă ca altă dată. Luat cu binişorul, sau pus la ungher, iată ca lucrurile nu se schimbă deloc. Părinţii încep să aibă sentimente de vină şi eşec. O consiliere în acest caz are loc atât cu copilul, cât şi cu părinţii. Fiind vizate in special probleme de educaţie, ar fi o pierdere de timp sa se lucreze numai cu copilul. Se lucrează în paralel şi cu părinţii pentru a schimba abordarea copilului şi atitudinea fată de el.
Consilierea oferă acel spaţiu sigur şi discret în care fiecare se simte acceptat aşa cum este. Doar aici pot fi identificate şi analizate sursele inconştiente care vă dictează, fără să bănuiţi, reacţiile şi comportamentul în diverse situaţii. Parcursul psihologic iniţiat de către pacient şi psihoterapeut conturează o perspectivă mai clară asupra dificultăţilor. Aici sunt găsite răspunsuri la întrebările cu care vă confruntaţi.
Şedinţele de psihoterapie sunt confidenţiale şi durează în medie 45 – 50 de minute. De regulă, zilele şi orele programărilor stabilite se vor păstra pe tot parcursul consilierii, terapiei.
→ Când aveţi nevoie de un psihoterapeut?