În drumul lor spre maturitate adolescenţii se confruntă cu adevărate furtuni hormonale care le bulversează echilibrul emoțional. Ei încep să nu-și mai accepte propriul Eu, devin rebeli cu părinții, cu profesorii, colegii și chiar prietenii. Pubertatea devine o povară greu de suportat. Tinerii se pomenesc că oscilează între doua două tipuri de identitate – când sunt şi totuşi nu mai sunt copii, când sunt adulţi şi totuşi nu prea sunt. Aceasta le creează confuzii, le provoacă anxietate și stări de rău tot mai frecvente. Din nou, la pubertate se accentuează problemele acumulate în primii ani de viaţă. Deci, într-o bună zi părinţii ajung să nu mai poată comunica cu băiatul sau fata lor, maturizați peste noapte. Adolescentul este tot mai închis în sine, devine excitat și nervos, explodează în crize de furie la cea mai mică observaţie. Iar adeseori, pentru a se relaxa sau pentru a se integra în grup, el începe să fumeze, consumă alcool sau chiar şi droguri. Ba mai mult – dânsul îşi face prieteni suspecţi, începe să lipsească de la şcoală, iar pe acasă ajunge tot mai rar.
Care sunt cauzele acestor acţiuni autodistructive ale adolescenţilor?
În capul listei iarăși poate fi pus dezechilibrul hormonal, specific vârstei de trecere, care face adevărate ravagii în corpul şi mintea lor. Apoi mai e şi criza de identitate sexuală, conflictele cu părinţii şi profesorii, sentimentul că nu este înţeles şi acceptat, decepțiile sentimentale. Părinţii sunt descumpăniţi pentru că orice tentativă de al aborda – eşuează. Iar când lucrurile scapă total de sub control, atât părinţii cât şi tinerii încep într-un final să caute soluţii. Astfel ajung și în cabinetul psihoterapeutului.
Adolescenţii solicită consiliere sau psihoterapie pentru a se elibera de:
- Agresivitate, incapacitatea de comunicare, introversiune;
- Lipsa interesului pentru şcoală, indiferenţă;
- Inhibiţie, autoizolare, comportament violent;
- Dependența de substanţe nocive, de jocurile de noroc;
- Insomnii, fobii, bulimie, anorexie;
- Stări depresive, ticuri, simptome psihosomatice (grețuri, vomă, dermatite, ulcer, insomnii, migrene, etc).
Acestor probleme li se asociază în mod frecvent şi gândurile de sinucidere, cleptomania, sentimentele de vină, dorinţa de a-şi face rău în mod intenţionat.
Cum decurge consilierea adolescenţilor?
Specialistul le propune adolescenților să înceapă o consiliere sau chiar o psihoterapie analitică pentru a-şi rezolva problemele. Ei sunt încurajați să vorbească cât mai deschis despre suferințele lor, să-și analizeze dificultățile și evenimentele care le fac rău. Psihoterapia psihanalitică, bazată pe incursiunea în propriul inconştient, acţionează benefic şi eficient în cazul tinerilor pacienți. Psihoterapia adolescenţilor are aceleaşi tangenţe cu psihoterapia pentru adulţi: se axează pe discursul liber, pe analiza emoţiilor, gândurilor şi a traumatismelor psihologice din prezent și trecut.
De regulă, în cadrul terapiei sunt utilizate şi elemente ale unor terapii comportamentale, cum ar fi: analiza gândurilor negative, teste proiective şi de personalitate, însușirea unor strategii noi de comunicare. În paralel cu psihoterapia adolescentului şi părinţii acestuia vor beneficia de consiliere. Lucrul în comun contribuie la schimbarea spre bine a relaţiilor din întreaga familie. Aici părinţii învaţă să interacţioneze cu adolescentul într-un mod pozitiv şi eficient.
Elevii, adolescenţii pot fi siguri că toate subiectele care vor fi discutate cu psihoterapeutul lor sunt confidenţiale. Acesta nu va relata părinţilor conţinutul acestora fără permisiunea lor. Cu excepţia cazurilor în care adolescenţii intenţionează cu adevărat să-şi facă rău sie sau altor persoane.
Discuțiile cu părinţii au loc doar în prezenţa adolescenților și cu acordul lor. Aceste întâlniri cu membrii familiei sunt necesare și utile. Pentru că schimbarea în bine a adolescentului se va produce doar atunci când fiecare dintre ei își va înţelege rolul în vindecarea lui.
Un adolescent e bine să ştie că:
- nu este ruşinos sa mergi la psihoterapeut;
- psihoterapeutul îți este aliat, indiferent de relaţia ta cu părinţii;
- psihoterapeutul nu acuză, nu judecă, nu pune note;
- psihoterapeutul nu citeşte gândurile şi nu oferă soluţii imediate.
Întâlnirea cu un psihoterapeut oferă adolescentului aflat în dificultate o şansă reală de a se cunoaşte şi a se remodela ca personalitate. Iar principalul – îl poate elibera de conflicte și suferință. Specialistul îl va susține și îl va încuraja pentru a face schimbarea de care are nevoie. În cabinetul psihoterapeutului tânărul pacient poate să-şi exprime în siguranţă sentimentele şi emoţiile, fără frica de a fi criticat sau cenzurat. El este acceptat așa cum este, cu toate problemele sale.
Scopul unei psihoterapii centrate pe adolescent urmărește stabilizarea lui emoţională, modificarea comportamentului, dispariţia simptomelor somatice, fortificarea Eu-lui şi o stare de bine constantă.